Bhagavad Gita (limba romana)

Bhagavad Gita (în limba sanscrită: भभभभभ भभभभ - Bhagavad Gītā, "Cântarea lui Dumnezeu" sau
"Cântecul divin"[1]) este un vechi text epic sanscrit cuprinzând 700 de versete (sau 701 după unele
recenzii) din Mahabharata (Bhishma Parva capitolul 25 – 42[2]).
Krishna, a a cum îl ș numește autorul Bhagavad Gita ca Bhagavan[3] (cel divin) și chiar versurile
însele folosesc stilul sanscrit (metrul sanscrit - chandas cu sinonime și metafore). Lucrarea este
scrisă într-o formă poetică, permițând cântatul ei tradițional; de aici și titlul care se traduce
"Cântecul celui divin". Bhagavad Gita este venerată ca fiind sacră de către marea majoritate a
tradițiilor hinduse și în special de așa-numiții adepți ai lui Krishna. În vorbirea curentă este citată ca
"Gita".

Cartea înâia numită
DESCUMPĂNIREA LUI ARJUNA

Dhritarashtra a spus:
1. Ce au făcut, Sanjaya, ai mei şi fiii lui Pandu, adunaţi gata de luptă, în Câmpia Legii, în Kurukshetra?
Sanjaya a spus:
2. După ce a văzut armata fiilor lui Pandu, desfaşurată în linie de bătaie, regele Duryodhana apropiindu-se de
învăţătorul [său] a rostit cuvintele:
3. Priveşte, învăţătorule, marea armată a fiilor lui Pandu, desfaşurată în linie de bătaie de către priceputul tău discipol, fiul lui Drupada.
4. Acolo sunt viteji, mari arcaşi de seama lui Arjuna şi Bhima, în bătalie: Yuyudhana, Virata şi Drupada cu carul [său] mare,
5. Dhrishtaketu, Cekitana şi puternicul rege din Kashi, Purujit, Kuntibhoja şi regele Shaibya cel [puternic ca un] taur [printre] oameni.
6. Şi Yudhamanyu cel îndrăzneţ şi Uttamaujas cel puternic, fiul lui Subhadra şi fiii lui Draupadi, toţi cu care mari.
7. Cunoaşte-i pe cei mai de seamă dintre ai noştri, tu primul între cei de două ori născuţi; ca să-i ştii, ţi-i voi numi pe aceşti conducători ai oastei mele:
8. Tu [ânsuţi] şi Bhishma şi Karna şi Kripa, învingători în bătălii, Ashvatthaman şi Vikarna, precum şi fiul lui Somadatta,
9. Şi mulţi alti eroi care au renunţat la viaţa pentru mine, cu felurite arme de atac, îndemânatici în luptă.
10. Puţină este oastea noastră, aflată în seama lui Bhishma, multă este oastea lor, aflată în seama lui Bhima.
11. Oriunde aţi fi, toate măriile voastre, fiecare din locul în care stă, doar pe Bhishma să-l păzească.
12. Spre bucuria acestuia11, cel mai bătrân din [neamul] Kuru, străbunul cel voinic, dând un răcnet puternic ca de leu, a suflat în scoică.
13. Atunci, scoicile şi tobele mari, tobele mici, trompetele mari răsunară deodată; vuietul a fost clocotitor.
14. Atunci, în marele lor car tras de cai albi, Madhava şi Pandava, suflară în scoicile lor divine.
15. Hrishikesha [a suflat] în [scoica] Pancajanya, Dhananjaya în Devadatta şi Vrikodara cel crunt în fapte, în marea scoica Paundra.
16. Regele Judhishthira, fiul lui Kunti [a suflat] în Anantavijaya, Nakula şi Sahadeva în Sughosha şi Manipushpaka.
17. Marele arcaş din Kashi şi marele războinic Shikhandin, Dhrishtadiumna şi Virata şi neânvinsul Satyaki,
18. Drupada, fiii lui Drupadi şi regele Saubhadra cu braţul mare, din toate parţile, o rege, faceau să sune fiecare scoica sa.
19. Sunetul tumultuos a sfâşiat inimile celor ai lui Dhritarashtra, făcând să răsune cerul şi pământul.
20. Atunci, văzându-i pe cei ai lui Dhritarashtra gata [de luptă], Pandava, al cărui steag purta o maimuţă [ca semn], când să înceapă lupta, ridicându-şi arcul,
21. Îi spuse, o rege, aceste vorbe lui Hrishikesha: „Opreşte-mi carul meu, o Acyuta, între cele două oşti,
22. Ca să-i văd aliniaţi şi dornici de luptă pe cei cu care mi-e dat să mă lupt în această bătalie ce se stârneşte.
23. Pe cei strânşi aici, îi văd dornici să se lupte, dornici să facă în luptă placul netrebnicului fiu al lui Dhritarashtra. ”
24. La aceste cuvinte ale lui Gudakesha, o Bharata, Hrishikesha oprind între cele două armate carul neântrecut,
25. În faţa lui Bhishma, Drona şi a tuturor regilor, spuse: „O, fiu al lui Pritha, priveşte-i adunaţi pe toţi aceştia din nemul lui Kuru.”
26. Fiul lui Pritha zări atunci cum stateau în ambele oşti, părinţi, străbuni, învăţători16, unchi, fraţi, copii, nepoţi şi ortaci, socri şi prieteni.
27. Fiul lui Kunti văzându-şi toate rudele aliniate, în descumpănire, vorbi îndurerat: Arjuna a spus:
28. Privindu-mi neamul, o Krishna, adunat dornic de a se bate, mi se înmoaie picioarele, gura mi se usucă.
29. Prin trup îmi trece un fior, mi se ridică părul, [arcul] Gandiva îmi scapă din mână şi pielea îmi arde;
30. Nu mă pot ţine pe picioare, mintea mi se risipeşte, iar semnele, o Keshava, le văd potrivnice;
31. Şi nu văd la ce-ar fi bun să-mi ucid rudele în bătalie; nu doresc izbinda, o Krishna, nici domnia şi nici plăcerile.
32. La ce ne este bună domnia, o Govinda, la ce ne sunt bune bucuriile sau [chiar] viaţa?
33. Cei pentru care dorim domnia, bucuriile şi plăcerile, iată-i, stând [gata de] luptă, renunţând la viaţă şi la avuţii;
34. Învăţători, părinţi, fii, precum şi bunici, unchi, socri, nepoţi, cumnaţi şi rubedenii,
35. Pe aceştia nu vreau să-i omor, de-ar fi să mă omoare ei, o Madhusudana, nici pentru domnia celor trei lumi; darămite pentru cea a pământului?
36. Ce bucurie am avea, o Janardana, ucigându-i pe cei ai lui Dhritarashtra? Păcatul ar cadea pe noi, ucigând aceşti nelegiuiţi înarmaţi.
37. De aceea, noi nu putem ucide pe cei ai lui Dhritarashtra, care ne sunt rude; ucigându-ne rudele, cum am putea fi fericiţi, o Madhava?
38. Chiar dacă aceştia nu văd, cu mintea pradă pasiunii, păcatul de a-ţi distruge familia şi păcatul de a ataca prietenul,
39. Cum să nu ştim noi să ne oprim de la acest păcat, o Janardana, noi care cunoaştem ce-i păcatul de a-ţi distruge familia?
40. Familia fiind distrusă, pier Legile eterne ale familiei; pierind Legea, fărădelegea pune stăpânire pe întreaga familie.
41. Când stăpâneşte fărădelegea, o Krishna, femeile se depravează; depravarea femeilor, o Varshneya, duce la amestecul castelor.
42. Acest amestec aduce infernul, nu numai pentru cel ce-şi ucide familia, dar chiar pentru familie: străbunii lipsiţi de ritul turtelor (pinda) şi al apei cad [ân infern].
43. Prin aceste păcate ale celor ce ucid familia, care produc amestecul castelor, sunt răsturnate legile eterne ale castei şi ale familiei.
13 „Madhava” - epitet al lui Krishna; în cursul textului Krishna va apărea frecvent şi sub alte epitete: Acyuta, Govinda, Janardana,
Madhusudana (distrugator al lui Madhu), Varshneya, Hari, Keshava (pletosul) şi Hrishikesha (stapanul divin al simţurilor).
14 „Pandava”: epitet al lui Arjuna („fiu al lui Pandu”), care, ca şi Krishna, va aparea frecvent şi sub alte epitete şi perifraze descriptive: fiu al lui Kunti, fiu al lui Pritha, Bharata, (urmaş al lui Bharata), Dhananjaya, Gudakesha etc.
15 „Fiu al lui Dhritarashtra”: Duryodhana.
16 „Învăţător”: sk. guru. În vechiul brahmanism termenul desemnează preceptorul spiritual sau fondatorul unei tradiţii spirituale. Elevul trebuie să-i acorde supunere totala în timpul noviciatului şi un respect total în restul vieţii. În hinduism şi în sectele religioase tardive importanta învăţătorului spiritual creste fiind considerat ca o divinitate încarnată si, ca atare, obiect al unei adoraţii cu caracter religios.
17 „Kunti”: epitet al lui Pritha.
18 „Ritul turtelor şi al apei”: ceremonia Shraddha care ofera străbunilor aflaţi în pitri-loka, „lumea străbunilor”, daruri simbolice, pentru a-i menţine în acest loc temporal şi a-i impiedica să cadă în infern (naraka). Fericirea străbunilor este legată de faptele urmaşilor lor, depinzând direct de faptele lor meritorii sau de păcatele lor. Actul ofrandei sporea atat meritul urmaşilor cât şi pe cel al străbunilor.
44. Celor care strică legile familiei, o Janardana, infernul le este lăcaşul orânduit; aşa am aflat.
45. Vai, eram hotărâţi să facem un mare păcat când ne pregăteam să ne ucidem familia de dragul plăcerilor şi al domniei.
46. Mi-ar fi mai bine dacă, fără să mă opun, şi neânarmat, cei ai lui Dhritarashtra m-ar ucide cu arma în mână. Sanjaya a spus:
47. Vorbind astfel, Arjuna, în plină bătălie, s-a aşezat în car, lăsând [să-i cadă] arcul şi săgeţile, cu inima cuprinsă de mâhnire.